Seattle - part VIII: "Day 29"

Hello, men and women!

La multi ani, tuturor femeilor! ... si la si mai multi ani barbatiilor care trebuie sa le suporte :P. Hmmmm .. intebare: Daca pritena este femeie inseamna ca eu sunt barbat?? Damn!! .. nu vreauuu ... imi place sa fiu copil, sa fiu rasfazat, sa primesc cadouri, sa mi se ierte toate greselile pe care le fac, sa fug de responsabilitati si de deciziiIn America a inceput febra cu St. Patrick, la ei nu exista Ziua Femeii dar exista Ziua Mamei care este ceva similar.

Joi - primim mail cum ca amandoi plecam akasa
Vineri dimineazta - primim mail cum ca doar unul din noi trebuie sa plece akasa
Vineri dupa-amiaza - dam cu banul cine sa plece akasa .. am lasat ca soarta sa decida ....... ce-o fi o fi

Sambata(...ziua care a avut 40 de ore din care 17 ore numai in avion):

Pun ceasul sa sune la ora 4 pentru ca la ora 5 sa fiu in autobuz iar la 6 la aeroport. Ma suna Florin: "ce faci ma , unde esti???" .. la naiba .. e ceasul 5 fara 10 si deja credeam ca pierd avionul. Intr-un final luam un taxi si ajungem super devreme.In avionul de la Seattle la Chicago am zburat cu American Airlines .. zbor de 5 ore si jumatate ... ne-au oferit UN singur paharel de suc ... whatever. Am stat langa un tip in avion care citea comic books. De curiozitate l-am rugat sa-mi dea si mie un numar sa-l rasfoiesc. Tot am vazut prin filme ca sunt multi maniaci cu astfel de reviste si eram curios. Cam ciudat .. sa citesti reviste de desene cu Superman la o anumita varsta... ar trebui sa-ti spui intrebari serioase :D Am citit ceva pe acolo dar nu tot pentru ca aterizase avionul. In Chicago, cand sa intru in sala de astepare, ma intalnesc cu tipul cu comic books-urile. Si avionul meu si al lui era in intarziere asa ca incepem sa vorbim sa mai treaca timpul. Dupa primele 2 propozitii imi dau seama ca nu prea inteleg ce spune .. hmmm .. or fi cuvinte pe care nu le inteleg .. dupa 5 minute ma uit la destinatia avionului sau... Dublin ... aaargghh .. irish guy. Primele 2-3 cuvinte din propozitie le intlege .. restul .. la naiba .. sper doar ca nu ma injurat(ati vazut filmul Snatch?) In cateva minute se inverzeste tot locul .. Pleaca irlandezii acasa .. nu mai aveai deloc spatiu sa treci. Vorbim de o gramada de chestii .. cred ca el a vorbit de mai multe dar nu l-am inteles eu. L-am intrebat ce se sarbatoreste de St PAtricks Day. Cica respectivul e cel care a adus crestinismul in Irlanda, dar chestia asta s-a uitat. In zilele noastre este un prilej oficial de a bea pana sa cazi sub masa. Am si invaztat un joc de la el: Sudoku ... ceva legat de logica .. pentru pierdut timpul in avion ..pare simpaticutz.
Ajung in Amsterdam. Diferenta de timp dintre avioane era de 30 minute. M-am gandit am timp sa fac last minute shoping ... in 5 minute incepusem sa alerg ... am vazut mesaj pe panoul cu plecari ca se inchide poarta ... fuck-a-m-as!!
Cu o ultima rasuflare si multe calorii arse intru in avion. La cateva secunde se inchide trapa in
spatele meu.

Nici bine nu ma asez si simt ceva in neregula. Unii jucau table in spate, agitatzie/zgomot mare. In 3 saptamani m-am obisnuit sa traduc tot ce aud in jurul meu , exceptand discutiile cu
colegul de suferintza Florin. Acum , in avion nu intelegem nimik. Dupa vreo 2 minute mi-am dat seama ca nu este nevoie sa traduc :P

O curiozitate pe care au avut-o multi amici cu care am vorbit este COMPARATIA:

- Ca oras nu ar fi corect sa compar Bucurestiul cu Seattle pentru ca unul este capitala de tara iar al doilea este un orasel de prin America. Cred ca mai degraba l-as compara cu Brasovul.

- in timp ce avionul ateriza si semnul ca trebuie sa avem centura pusa era pornit , un mosulica s-a ridicat sa-si ia bagajele ca sa fie primul la iesire. Strigatele stewardesei au fost inutile. Mai
ales ca pana sa se opreasca semnul respectiv, puteai sa-ti dai seama care e roman sau nu. Toti erau in picioare dupa bagaje.

- in Seattle sau Chicago..la aterizarea avionului.. cum iese din nori se vad case, case, autostrazi, case si intr-un final aeroportul. In Bucuresti... camp, camp, 2-3 case, camp, o poteca, camp , alte cateva case si apoi aeroportul

- in Seattle sau Chicago...dupa aterizare, avionul se plimba 15 minute prin aeroport pana la poarta care trebuie sa ajunga. In Bucuresti, in 15 minute eram deja la locul de ridicat bagaje

- in Seattle, timp de 4 saptamani am auzit 2 sau 3 cloaxoane pe strada. In Bucuresti, in primele 4 ore am auzit cred ca 10 (duminica dupa-amiaza). Luni, in drum spre servciu am pierdut numaratoarea la Piata Unirii

- PRIETENIIIIIIIIIIII ... cea mai mare si importanta diferentza. Aici cineva te asteapta cu bratele deschise si cu un zambet. Expresia "home, sweet home" am inteles-o intr-un final.

S-a inchis un capitol. S-a terminat o experientza. Incepe alta. Viatza merge inainte. Saptamana viitoare s-ar putea sa plec la Bonn ... btw .. stie cineva in ce colt al Germaniei se afla?

Seattle - part VII: "Day 23"

Hi boys and girls!

A mai trecut un weekend... cred/sper ca ultimul dar nu este sigur.. exista posibilitatea de a mai sta aici o saptamana in plus dar nimic nu s-a aprobat.

ce a insemnat weekendul asta?

- 12 ore de somn pe noapte :D - asa da viata, domnule!

- mers in discoteca vineri seara: m-am urcat in masina hotelelui (daca tot e pe gratis) si i-am spus soferului - un mosulica pe la 60 de ani - sa ma duca undeva unde sa se danseze. Surprinzator, am ajuns intr-un local destul de maricel cu muzica house iar in cealalta incapere hip-hop. Am spus surpinzator pentru ca ma asteptam la ceva mai oldies din partea lui. Am stat aproape 2 ore acolo si apoi, mergand agale inapoi la hotel, am auzit cateva ritmuri de latino. Asa ca, am intrat intr-un fel de restaurant/lounge unde erau aproape 15 persoane. Am stat 1 ora, am dansat o data iar pe la 2:00 am plecat pentru ca se dadea stingerea

- mers la film cu Mr. P (ala care merge de parca are ceva infipt in c...r) si cu a lui prietena (sa-mi fie rusine ca nu i-am retinut numele). Am vazut "UltraViolet" - un fel de WonderWomen care bate o intreaga armata de soldati timp de o ora si jumatate. Recomandare: daca va place Milla Jovovich e ok, in rest ... no way

- dupa film am mers toti 3 la Hooter's. Vestitul restaurant cu specific sportiv in care ospataritzele au sanii mari, sunt sumar imbracate, cateodata mai canta sau danseaza, iti aduc halba de bere asezata pe cap. Partea cea mai tare mi s-a parut ca il considera "family restaurant". Din pacate, daca mai faceam poze ramaneam fara camera, asa ca poze cu ospataritzele nu am ... sorry guys

- mers la Underground Tour - a alta mandrie a orasului. Timp de 90 de minute am vazut 3 incaperi subterane si am ascultat o gramada de povesti despre un foc mare care a ars orasul si depre introducerea wc-ului. Cam atat am inteles eu. O sa ma uit pe caseta, poate am omis eu ceva.

Seattle - part VI: "Day 21"

Salutare!

As dori sa incep aceasta parte prin a multumi mamei mele pentru tot sprijinul acordat si sper sa inteleaga ce aberam noi pe aici ... da, este adevarat, si ea citeste blog-ul :D

Am facut ceva ce consider ca toate mamele de baietzi ar fi mandre (cel putin a mea o sa fie!): mi-am spalat SINGUR rufele!!!
... la o masina de spalat din spalatoria cartierului. Mda.. recunosc ca am fost (mult prea) rasfatzat la viatza mea si ca am ajuns la 25 de ani ca sa fac o astfel de fapta maretza dar toate au un inceput (nu-mi saritzi acum in cap si sa-mi spunetzi ca voi le spalati de la 8 ani si ce tari suntetzi ... e momentul meu de glorie ... asa ca va rog .. destul m-am facut de rusine povestind asta asa ca nu mai am nevoie si de critici acide)

La multi ani tuturor! Martisori si Martisoare! A sosit primavaraaaaaa, aici au inceput sa inmugureasca pomii, au aparut si cateva flori. Am aflat de ce Seattle mai este numit si "Rainy City" ... pentru ca ploua 10 luni pe an. Pana acum am fost norocosi dar vreo 2 zile a fost inorat si ploua mocaneste .. btw cum se traduce asta in engleza ... Exista cumva o profesoara de limba engleza printre voi!?? :P
.... ups .. am uitat ca Bucurestiul este sub zapada . Sincer va invidiez, iarna este anotimpul meu preferat: datul cu sania, oameni de zapada, vinul fiert... totul aaaaaalb.

Ne-au mutat din subsolul-adapost de bombe nucleare. Acum suntem langa o camera pricipala intr-un fel de acvariu ("prietenii stiu de ce"). Eu credeam ca la mine la birou sunt multe cubicals dar astia de aici sunt chiar maniaci cu chestia asta.
Oricum, noi ne incadram de minune acolo.
- Ne imbracam in jeans mai tot timpul iar cand se mai intampla sa mai fie "jeans day" (how stupid is that??) noi ne imbracam business-casual....
- ajungem la cantina dupa ce se termina toata mancarea
- suntem printre primii care ajungem pe la 7 dimineatza si plecam pe la 9 seara.(hmmm... la naiba ... ce urat suna programul asta ... e nevoie de o schimbare) Cand am plecat azi pe la 5 portarul se astepta sa iesim pana la o tigara si sa ne intoarcem.

Pozele cu lenjeria secreta a Victoriei nu prea au avut succes.. nu cred ca citesc multe fete blog-ul. Ma asteptam sa fiu
asaltat de zeci de mail-uri cu modelele preferate, marimi ale sutienului si ale chiloteilor, intrebari de genul: "Tu ai vazut
cum arata in realitate body-ul ala, crezi ca mi-ar sta bine in el??" ... ar fi mai bine sa nu mai continui... imaginatia mea
o ia cam razna.

Out of topic:

Aberatiile mele mai bine le pastrez pentru acasa.