Hi, everybody!
Tot am incercat in ultima perioada sa nu innebunesc de plictiseala in oraselul asta dar pana la urma m-a invins asa ca sambata si duminica am fost o leguma - somn, odihna, somn. Vineri in schimb a fost mai interesant .... am iesit ca baietii in oras. Primul lucru care imi trece prin cap atunci cand ma gandesc la Chicago nu este un glont ci echipa de baschet Bulls, mai exact Michael Jordan si Denis Rodman. Imi place baschetul asa ca un visez inca de mic a fost sa ajung aici ... adica la United Centre. Chiar daca nu am intrat, am vazut statuia in onoarea lui Jordan .... ok, ok .... e putin cam ciudat/freaky ca o persoana care inca traieste sa aiba statuie (cred ca si Becali se gandeste la asta :P), dar macar e singurul lucru mai aproape de visul meu din tinerete ... un sentiment oarecare ca sunt aici dupa ce am vazut asa mult la televizor si dupa ce mi-am imaginat ceva timp ca o sa ajung chiar sa joc aici .. ma rog, toti visam.
Depasim momentul, mergem sa mancam ceva, si cum tot e Vineri seara am fost la restaurantul "Friday's" (hi,hi .. mi-am adus aminte de snitel vienez in Austria). Singurul lucru de mentionat despre local este ospatarul care cu o voce tare, putin serios, mi-a adus Margarita casei cantand si dansand... si mai era si ditamai animalul de om.
Dupa vreo 20-30 minute de condus in care ne-am pierdut de vreo 2 ori, ajungem intr-un cartier al Chicago-ului care nu ma astpetam sa fie asa frumos si anume Old Town. Casele, toate vechi, frumos colorate, ingrijite, nu depaseau 2 etaje, o strada principala plina cu terase, baruri, multi pomi (ceva de genul strada principala din Sibiu). Cred ca cel mai mult m-a impresionat diferenta dintre centrul orasului unde nu vezi nici un pom iar toate cladirile au cel putin 20 de etaje. Am intrat intr-un bar in care se oferea gratis la mese alune numai ca nu existau scrumiere sau alt loc unde sa arunci cojile. Uitandu-ma mai atent la cei din jurul meu observ ca toti le aruncau pe jos. Destul de haios sa calci pe coji, sa le arunci pe jos ... hmmm ... nu cred ca as face asa la mine acasa :P. Si aici, tot un ospatar m-a surprins .... de fapt o ospataritza care in afara ca mai servea pe la mese din cand in cand, mergea langa diferite grupuri de clienti si dansa cu ei ... prea comercial ar zice unii, dar e dragut pentru a sparge gheata de la inceput
Tot vorbind de localuri, am fost la restaurantul (de fapt, ascunzatoarea) lui Al Capone. Gangster de gangster in perioada prohibitei, localul este plasat strategic pe malul unui lac, cu vedere la drumul principal, cu cateva pasaje secrete (asa spune legenda) facute pentru a fugi de politisti, multe poze pe pereti, un meniu in care mancarea era pe 2 pagini iar povestea pe 3 si nelipsitul magzin de suveniruri.
Am uitat sa va povestesc de cladirea in care lucrez. Cum ati vazut in poze, sunt 2 cladiri "infratite" dar nu gemene .. sunt cumva in oglinda ... anyway .. Inteband un cunoscator in domeniu, mi-a spus ca solul lor este super bun pentru constructia unor cladiri asa inalte pentru ca nu sunt cutremure, in comparatie cu vai-de-mama lui de sol din Romania ... dar cu miscatul lor ce au avut, fratilor .... da, ati inteles bine .. se misca ... nu atat de mult incat sa-si schimbe adresa in fiecare zi dar parca ar fii cutremur cam o data la 5 minute. Tot e bine pentru ca nu-ti mai trebuie scaun cu vibro-masaj
Nu as putea sa termin povestile despre ospataritze fara sa le mentionez pe cele de la Hooters.Un local care are mancarea cat de cat buna, magazin de suveniruri (normal), si multe perechi de ...."suflete mari" ;) . Ii inteleg pe tipii care vin acolo mai mult cred pentru a-si delecta privirile, dar sa vii cu copilul sau si mai rau, cu partenera e cam si cum te-ai duce cu nevasta la un club de strip-tease ... presupun prea mult despre altii .. sa revenim si sa ramanem cu decolteele nerusinat de evidentiate in mometul in care vine sa-ti aduca mancarea :D
Ca o impresie generala despre deplasarea aceasta ar fi ca desi esti intr-un oras nou si doresti foarte mult ca in timpul liber sa fi turist tebuie sa te ajute si locul. Mult prea multa plictiseala in timpul saptamanii ca sa il consider unul din favoritele mele desi se afla in top 3 al oraselor vizitate din America .. pentru ca am vazut doar 3 orase :P
Multam fain pentru ca ati fost alaturi si de data asta si La Multi Ani tuturor copiilor (indiferent de varsta :P) si in special celei mai zambitoare fetite pe care o cunosc, Maia (http://picasaweb.google.com/radu.stefan/Mai_noi/photo?authkey=pwrfGrnUszs#5066707918034978226)
Adi
25 May 2007
16 May 2007
schaumburg, part II ->"1350"
Hi, everybody!
Se spune ca o poza buna poate sa spuna 1.000 de cuvinte dar sa zicem ca o poza de a mea ar spune 3 cuvinte ... si tocmai am uploadat 450 de poze .... adica vreo 1350 de cuvinte ...adica ma doare gura de cat am vorbit si o sa las pozele sa vorbeasca despre porumbeii indragostiti, veveritele pasionate de sport extrem, florile care aduc putina liniste intr-un oras mai tot timpul aglomerat, fantana care apare in genericul serialului "Familia Bundy", calutul cu aripi de la Aquarium, robotelul care a ajuns primul pe luna de la Planetarium si vederi ale orasului
http://picasaweb.google.com/adrianchelmec
Se spune ca o poza buna poate sa spuna 1.000 de cuvinte dar sa zicem ca o poza de a mea ar spune 3 cuvinte ... si tocmai am uploadat 450 de poze .... adica vreo 1350 de cuvinte ...adica ma doare gura de cat am vorbit si o sa las pozele sa vorbeasca despre porumbeii indragostiti, veveritele pasionate de sport extrem, florile care aduc putina liniste intr-un oras mai tot timpul aglomerat, fantana care apare in genericul serialului "Familia Bundy", calutul cu aripi de la Aquarium, robotelul care a ajuns primul pe luna de la Planetarium si vederi ale orasului
http://picasaweb.google.com/adrianchelmec
07 May 2007
schaumburg, part I ->"o ratzushca sta pe lac"
Hi everybody si bine v-am gasit in 2007!
Se pare ca norocul(?) inca nu m-a parasit,in continuare sunt printre putinii oameni din firma care are viza de America si cum clientul nu mai avea rabdare, am plecat noi, adicatelea eu si colegul meu, D.
In urmatoarele zile dupa anunt am fost putin derutat. Fara emotia calatoriei cu avionul, a plecarii de unul singur, fara auto-sugestii sau auto-convingeri ... cam sec. Daca ma gandesc mai bine, cred ca m-am obisnuit cu ideea si a inceput sa-mi placa (de parca nu as fi stiut asta :P)
Prima data cand am fost in America am lucrat pentru 2 zile intr-un orasel de pe langa Chicago, pe numele lui Schaumburg. Datorita unor (ne)intelegeri intre manageri m-au trimis in Seattle ... cica acolo ardea mai tare. La mai bine de un an de atunci, iata-ma iar in minunatul (si faimosul ??!?) orasel.
Cateva date despre el:
- face parte din suburbia orasului Chicago, la 50 km de centrul lui (oare cand ploiestiul o sa fie o suburbie a bucurestiului?)
- pentru a merge in chicago a trebuit sa facem urmatoarea schema:persoana de contact, sa-i zicem M. (unul dintre cei mai tari oameni pe care i-am intalnit, fara a fi ironic), a venit cu masina impreuna cu sotia sa, sa ne ia de la hotel sambata dimineatza. Am mers pana in statia de tren Medinah, unde si-a parcat masina si de acolo am luat trenul catre centru. Logica acestei scheme: Statia de tren Medinah este mai aproape de centrul Schaumburgului decat statia de tren Schaumburg + este foarte greu sa gasesti loc de parcare in Chicago asa ca a preferat sa mergem o ora cu trenul
- are aprox 100.000 de locuitori:habar n-am unde stau ca nu am vazut pana acum decat hoteluri si blocuri de firme, pe strada in continuare (adica ca si data trecuta :P) nu gasesti pe nimeni ... chiar esti norocos daca gasesti trotuar prin unele locuri
- si cateva zeci de ratze -> printre ele se aflau cativa proaspat parinti ... stand prea mult sa le fac poze, tatal-rata s-a suparat si cam ii venea sa ma alerge pe acolo pentru a-si apara gasca de puiuti.... hi hi .. mi-am adus aminte ca mai stiu o rata in bucuresti care este la fel de antipatica .... dar las ca o sa-i treaca ca il ciufulesc ca doar sunt nasu' lu' ratzusica-sa :P ... btw... http://ratza.no-ip.org/
- hotelul la care stau are un contract cu o sala de fitness din apropiere ... asa ca am facut o vizita acolo .. mi-am dat seama ce conditie buna am ... dupa 20 de minute eram terminat + febra musculara in zilele urmatoare ... m-am resemnat cu cateva aruncari pe terenul de baschet din curtea hotelului ... parca simt ceva in aer venind dinspre Chicago Bulls Arena pe care sper sa o vizitez weekend-ul urmator
- oraselul are cel mai mare magazin IKEA asa ca duminica am facut o vizita pe acolo ... mai mult din curiozitate sa vad cat de mare este (3 etaje comparativ cu 2 cat este cel din Bucuresti) si din cauza foamei care m-a dus catre cantina de acolo ... care are acelasi menu ca si la noi ... stiam ca produsele de mobila sunt acelasi peste tot ... dar cu mancarea ce au avut?
Sa revin la ziua de sambata .. si anume vizita in Chicago:
- conform site-ului http://www.infoplease.com/ipa/A0001338.html .. in primele 20 cele mai inalte cladiri din lume se afla 4 cladiri din America dintre care 3 se afla in Chicago ... destul de inaltator, ca sa zic asa. Ne-am urcat pana la etajul 103 al lui Sears Tower sa vedem lumea de sus (adica am cam fost cu nasul pe sus) si sa facem cateva poze ... compartiv: hotel intercontinental bucuresti: 22 etaje, 80 metri inaltime, sears tower: 110 etaje, 442 metri inaltime
- multimea de polonezi cu care am mers in tren am gasit-o pe una din strazi la o parada cu okazia Zilei Poloniei ... ciudati oamenii astia .. cred ca mi s-a parut asa deorece erau toti imbracati in alb si rosu ... prea multi dinamovisti pentru mine
- pe langa strada unde se plimbau polonezii, se afla Millenium Park. Printre atractiile din acest parc se numara un bob de cafea si o fantana. Bobul de cafea il cheama de fapt "The Cloud Gate", este imbracat intr-o oglinda, te vezi in diferite forme care mai de care mai ciudate (am vazut cum arat slab ... si nu prea mi-a placut asa ca ma mai gandesc daca sa slabesc sau nu :P ) si are vreo 100 de tone numai ca din cauza formei foarte multi il stiu ca "The Bean". "Crown Fountain" este un paralelipiped facut din caramzi transparente pe care curge apa iar in spatele lor se afla monitoare LCD pe care sunt afisate la un interval de 5 minute portrete de oameni. Partea sa-i spunem haioasa este in momentul in care din gura omului tasneste un jet de apa .. uau, nu?
Pana acum ceva timp eram putin (poate prea mult) pasionat de Coyote Ugly si de muzica gen Blues Brothers. Desi sunt in orasul in care s-au filmat o gramada de secvente din film parca nu mai este aceasi pasiune ca alta-data.. oricum o particica mai este asa ca va spun cateva recomandari:John Lee Hooker - Whiskey and Wimmin, Paul Butterfield - Born in Chicago, Blues Brothers - Sweet home Chicago
Cam atat pentru prima parte .. sper sa se intample CEVA .. ORICE .. in weekend urmator, deoarece viatza in micul orasel este cam plictisitoare, in special ca am ales sa nu mai practic sportul shoping ... oricum, din experientele anterioare, am luat cu mine o geanta de rezerva in caz ca sunt reduceri pe la nu-stiu-ce chestie foto sau ceva cu bluetooth :D
In functie de conexiunea la net o sa apara si cateva poze in curand
La revedere si sa fiti fericiti!
P.S.: am avut un mare soc cand am vorbit cu diferitzi prieteni si mi-au zis ca le-a placut blog-ul si l-au dat mai departe la altii ... sincer, nu ma asteptam sa "comunic" atat de inteligibil ... oricum, m-am hotarat sa fac o lista cu cei care vor sa fie anuntzatzi cand mai scriu aici asa ca va rog sa-mi trimiteti un mail cu numele vostru pe adresa adrianchelmec@gmail.com
Se pare ca norocul(?) inca nu m-a parasit,in continuare sunt printre putinii oameni din firma care are viza de America si cum clientul nu mai avea rabdare, am plecat noi, adicatelea eu si colegul meu, D.
In urmatoarele zile dupa anunt am fost putin derutat. Fara emotia calatoriei cu avionul, a plecarii de unul singur, fara auto-sugestii sau auto-convingeri ... cam sec. Daca ma gandesc mai bine, cred ca m-am obisnuit cu ideea si a inceput sa-mi placa (de parca nu as fi stiut asta :P)
Prima data cand am fost in America am lucrat pentru 2 zile intr-un orasel de pe langa Chicago, pe numele lui Schaumburg. Datorita unor (ne)intelegeri intre manageri m-au trimis in Seattle ... cica acolo ardea mai tare. La mai bine de un an de atunci, iata-ma iar in minunatul (si faimosul ??!?) orasel.
Cateva date despre el:
- face parte din suburbia orasului Chicago, la 50 km de centrul lui (oare cand ploiestiul o sa fie o suburbie a bucurestiului?)
- pentru a merge in chicago a trebuit sa facem urmatoarea schema:persoana de contact, sa-i zicem M. (unul dintre cei mai tari oameni pe care i-am intalnit, fara a fi ironic), a venit cu masina impreuna cu sotia sa, sa ne ia de la hotel sambata dimineatza. Am mers pana in statia de tren Medinah, unde si-a parcat masina si de acolo am luat trenul catre centru. Logica acestei scheme: Statia de tren Medinah este mai aproape de centrul Schaumburgului decat statia de tren Schaumburg + este foarte greu sa gasesti loc de parcare in Chicago asa ca a preferat sa mergem o ora cu trenul
- are aprox 100.000 de locuitori:habar n-am unde stau ca nu am vazut pana acum decat hoteluri si blocuri de firme, pe strada in continuare (adica ca si data trecuta :P) nu gasesti pe nimeni ... chiar esti norocos daca gasesti trotuar prin unele locuri
- si cateva zeci de ratze -> printre ele se aflau cativa proaspat parinti ... stand prea mult sa le fac poze, tatal-rata s-a suparat si cam ii venea sa ma alerge pe acolo pentru a-si apara gasca de puiuti.... hi hi .. mi-am adus aminte ca mai stiu o rata in bucuresti care este la fel de antipatica .... dar las ca o sa-i treaca ca il ciufulesc ca doar sunt nasu' lu' ratzusica-sa :P ... btw... http://ratza.no-ip.org/
- hotelul la care stau are un contract cu o sala de fitness din apropiere ... asa ca am facut o vizita acolo .. mi-am dat seama ce conditie buna am ... dupa 20 de minute eram terminat + febra musculara in zilele urmatoare ... m-am resemnat cu cateva aruncari pe terenul de baschet din curtea hotelului ... parca simt ceva in aer venind dinspre Chicago Bulls Arena pe care sper sa o vizitez weekend-ul urmator
- oraselul are cel mai mare magazin IKEA asa ca duminica am facut o vizita pe acolo ... mai mult din curiozitate sa vad cat de mare este (3 etaje comparativ cu 2 cat este cel din Bucuresti) si din cauza foamei care m-a dus catre cantina de acolo ... care are acelasi menu ca si la noi ... stiam ca produsele de mobila sunt acelasi peste tot ... dar cu mancarea ce au avut?
Sa revin la ziua de sambata .. si anume vizita in Chicago:
- conform site-ului http://www.infoplease.com/ipa/A0001338.html .. in primele 20 cele mai inalte cladiri din lume se afla 4 cladiri din America dintre care 3 se afla in Chicago ... destul de inaltator, ca sa zic asa. Ne-am urcat pana la etajul 103 al lui Sears Tower sa vedem lumea de sus (adica am cam fost cu nasul pe sus) si sa facem cateva poze ... compartiv: hotel intercontinental bucuresti: 22 etaje, 80 metri inaltime, sears tower: 110 etaje, 442 metri inaltime
- multimea de polonezi cu care am mers in tren am gasit-o pe una din strazi la o parada cu okazia Zilei Poloniei ... ciudati oamenii astia .. cred ca mi s-a parut asa deorece erau toti imbracati in alb si rosu ... prea multi dinamovisti pentru mine
- pe langa strada unde se plimbau polonezii, se afla Millenium Park. Printre atractiile din acest parc se numara un bob de cafea si o fantana. Bobul de cafea il cheama de fapt "The Cloud Gate", este imbracat intr-o oglinda, te vezi in diferite forme care mai de care mai ciudate (am vazut cum arat slab ... si nu prea mi-a placut asa ca ma mai gandesc daca sa slabesc sau nu :P ) si are vreo 100 de tone numai ca din cauza formei foarte multi il stiu ca "The Bean". "Crown Fountain" este un paralelipiped facut din caramzi transparente pe care curge apa iar in spatele lor se afla monitoare LCD pe care sunt afisate la un interval de 5 minute portrete de oameni. Partea sa-i spunem haioasa este in momentul in care din gura omului tasneste un jet de apa .. uau, nu?
Pana acum ceva timp eram putin (poate prea mult) pasionat de Coyote Ugly si de muzica gen Blues Brothers. Desi sunt in orasul in care s-au filmat o gramada de secvente din film parca nu mai este aceasi pasiune ca alta-data.. oricum o particica mai este asa ca va spun cateva recomandari:John Lee Hooker - Whiskey and Wimmin, Paul Butterfield - Born in Chicago, Blues Brothers - Sweet home Chicago
Cam atat pentru prima parte .. sper sa se intample CEVA .. ORICE .. in weekend urmator, deoarece viatza in micul orasel este cam plictisitoare, in special ca am ales sa nu mai practic sportul shoping ... oricum, din experientele anterioare, am luat cu mine o geanta de rezerva in caz ca sunt reduceri pe la nu-stiu-ce chestie foto sau ceva cu bluetooth :D
In functie de conexiunea la net o sa apara si cateva poze in curand
La revedere si sa fiti fericiti!
P.S.: am avut un mare soc cand am vorbit cu diferitzi prieteni si mi-au zis ca le-a placut blog-ul si l-au dat mai departe la altii ... sincer, nu ma asteptam sa "comunic" atat de inteligibil ... oricum, m-am hotarat sa fac o lista cu cei care vor sa fie anuntzatzi cand mai scriu aici asa ca va rog sa-mi trimiteti un mail cu numele vostru pe adresa adrianchelmec@gmail.com
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
